LABIRINTUL DE PLOAIE

.

noreply@blogger.com (Ana Muela Sopeña) — Mon, 07 May 2012 00:33:00 +0000

ȚESUT

noreply@blogger.com (Ana Muela Sopeña) — Mon, 07 May 2012 00:28:00 +0000

*
Lui Miguel Íñiguez, mare poet și prieten

Distanța pare să fie unica
ce poate deja locui
în tunelurile reci ce sculptează
realitatea ta de gheață.

Însă
există un țesut plin de viață și creație
așteptând în centrul luminii.

Poem de Ana Muela Sopeña, traducere în română de Andrei Langa

*****

TEJIDO

A Miguel Íñiguez, gran poeta y amigo

La distancia parece ser lo único
que puede ya habitar
en los túneles fríos que cincelan
tu realidad de hielo.

Pero
hay un tejido lleno de vida y creación
aguardando en el centro de tu luz.

Ana Muela Sopeña

.

noreply@blogger.com (Ana Muela Sopeña) — Fri, 17 Feb 2012 02:38:00 +0000

Gustav Adolph Hennig

ADJECTIVELE DAU TÂRCOALE

noreply@blogger.com (Ana Muela Sopeña) — Fri, 17 Feb 2012 02:33:00 +0000

*
Lui Pere Bessó, părtaș în ale cuvântului. Mulți Ani Fericiți, prietene…

Adjectivele dau târcoale
orașelor fără de denumiri și trecut,
pronumele se apără prin ceață,
articolele vorbesc
din incertitudinea nimicului,
sunt substantive albe prin ceață
ce fac poeme fără de final.

Adverbele murmură tainele
pe care verbele nu le pot exprima.

În prepoziții
cuvintele se ascund
de nisip, noroi și mocirlă,
printre conjuncții trece timpul
iar în interjecțiile spațiului
se perindă acest februarie tăcut…

Poem de Ana Muela Sopeña, traducere în română de Andrei Langa

*****

LOS ADJETIVOS RUEDAN

A Pere Bessó, aliado en la palabra. Feliz Cumpleaños, amigo...

Los adjetivos ruedan
por ciudades sin nombre ni pasado,
los pronombres se amparan en la niebla,
los artículos hablan
de la incertidumbre de la nada,
hay sustantivos blancos en la bruma
que construyen poemas sin final.

Los adverbios susurran los secretos
que los verbos no pueden expresar.

En las preposiciones
las palabras
se esconden de la arena, barro y lodo,
entre las conjunciones pasa el tiempo
y en las interjecciones del espacio
transcurre este febrero silencioso...

Ana Muela Sopeña

.

noreply@blogger.com (Ana Muela Sopeña) — Tue, 31 Jan 2012 09:08:00 +0000

John Atkinson Grimshaw

ÎN ACESTE NOPŢI FRIGUROASE

noreply@blogger.com (Ana Muela Sopeña) — Tue, 31 Jan 2012 09:00:00 +0000

*
În aceste nopţi friguroase
îmi amintesc de penumbra ascunsă
în plimbări eşuate fără pic de nostalgie,
făcute până la praguri de porţi cenuşii,
în oraşul prăpăstiilor subterane.

Pieţi posace adormite-n tăcere
şi staţii de autobus
cu feţe anonime de oameni debusolaţi.

La trecerea de pietoni
persoane aşteptând o metamorfoză biografică
şi semafoare întunecate
cu trecători dezorientaţi.

Surâsul tău rătăcind printre străzi,
paşii tăi amestecaţi cu melancolia zidurilor,
urmele mele invizibile...

Poem de Ana Muela Sopeña, traducere în română de Andrei Langa

*****

EN ESTAS NOCHES FRÍAS

En estas noches frías
recuerdo la penumbra agazapada
en náufragos paseos sin nostalgia,
hacia portales grises,
en la ciudad de abismos subterráneos.

Las plazas sigilosas dormidas en silencio
y las marquesinas de autobús
con anónimos rostros sin destino.

En los pasos de cebra
personas esperando un cambio biográfico
y semáforos oscuros
con transeúntes despistados.

Tu sonrisa vagando entre las calles,
tus pasos adheridos a la melancolía de los muros,
mis huellas invisibles...

Ana Muela Sopeña

.

noreply@blogger.com (Ana Muela Sopeña) — Mon, 09 Jan 2012 22:22:00 +0000

John William Waterhouse

ŞI SURÂDE

noreply@blogger.com (Ana Muela Sopeña) — Mon, 09 Jan 2012 22:10:00 +0000

*
Ea percepe oraşul
ca pe o experienţă mistică.
Străzile şi pieţele
devin lumi ale frumuseţii,
pentru ca să le parcurgi călare prin ploaia
ce inundează iluzia sa cu vise limpezi.

Calul ei se roteşte pe sub cer
şi ea surâde
clădirilor de prin urbe.

Îi place mult să simtă libertatea
pe trotuarele cu pisici.

Contemplează statuile pline de promoroacă
şi ştie că în interiorul lor
vieţuiesc inimi ce simt în tăcere.

Şi continuă să meargă
prin oraşul anonim,
în picăturile norilor…

Adoră sunetele ce provin
din vitrinele prăvăliilor.
Autobuze arhipline
de chipuri ce se aseamănă cu desenele
din utopiile adormite.

Vede manechine îmbrăcate în hainele lor
pe care niciodată nu le va cumpăra,
dar asta nu contează.

Explorează soarele-răsare pe străzi şi-n grădini,
prin oraşul pustiu.

Ştie că fiecare zi
este o aventură
fără de limitele şi semnele ameţelii.

Se dă frâu liber curenţilor submarini
ce locuiesc în pietrele de la case
sau în lemnul de la scaune…

Curg ca şi când ar fi deja invizibili
în particulele microscopice
pe care acoperişurile enigmatice
le păstrează tacit.

Contagiază,
graţie privirii sale imperceptibile,
speranţa altei lumi,
pentru a visa dezbrăcată, fără de mască,
deschisă în relaţiile cu cei din jur.

Îşi părăseşte urmele din aleile mari
şi contemplează maşinile,
traficul, muzica
acestui oraş ce înaintează în gol.

Dintr-odată,
observă că există grupuri de persoane
care par a fi fericite şi mulţumite de sine.

Poate că e un miraj
sau s-ar putea să fie adevărat…

Presupune ca un pendul
existenţa zăpezii,
în buimăceala ce cuprinde totul
în conştiinţa primitivă
a unui univers eteric şi cunoscut.

Ea,
alunecă pe pantele
memoriei atavice, atât de dulce,
şi lasă împreună cu muşchii
şi în ramurile de la copacii
cu razele lor albăstrii
amintirile serilor pline de vrajă.

Urcă până în vârfurile
locurilor ce deocamdată nu sunt definite
în cartografia nopţilor sale.

Şi continuă calea înspre vâltorile
de prin sferele suave ale întâmplării…

Poem de Ana Muela Sopeña, traducere în română de Andrei Langa

*****

Y SONRÍE

Ella siente la ciudad
como una experiencia mística.
Las calles y las plazas
se transforman en mundos de belleza,
para cabalgar bajo la lluvia
que inunda su ilusión con sueños nítidos.

Su cabello ondea bajo el cielo
y sonríe
a los edificios de la urbe.

Adora sentir la libertad
en aceras con gatos.

Contempla las estatuas con escarcha
y sabe
que en su interior
habitan corazones que sienten en secreto.

Y sigue caminando
por la ciudad anónima,
en gotas de las nubes...

Adora los sonidos que provienen
de los escaparates de las tiendas.
Autobuses repletos
con rostros que comulgan con dibujos
de utopías dormidas.

Divisa maniquíes con sus prendas
que nunca comprará,
aunque eso le da igual.

Explora el sol naciente en calles y jardines,
por la ciudad desierta.

Sabe que cada día
es una aventura
sin límites ni marcas bajo el vértigo.

Se abre a las corrientes submarinas
que habitan en las piedras de las casas
o en las maderas de los bancos...

Fluye como si fuera ya invisible
en microscópicas partículas
que los tejados enigmáticos
conservan sin palabras.

Contagia,
a través de su mirada imperceptible
la esperanza de otro mundo,
para soñar desnuda, sin las máscaras,
con relaciones sin disfraces.

Abandona sus huellas en grandes avenidas
y contempla los coches,
el tráfico, la música
de esta ciudad que avanza hacia la nada.

De pronto,
observa cómo hay grupos de personas
que parecen felices y contentas.

Puede que sea un espejismo
o quizás sea cierto...

Y asume como un péndulo
la existencia de nieve,
en la perplejidad que abarca el todo
en la conciencia primitiva
de un universo etéreo y conocido.

Ella,
desciende por las rampas
de la memoria atávica, tan dulce,
y deja con el musgo
y en ramas de los árboles
con sus luces azules
los recuerdos de tardes en la magia.

Asciende hacia las cumbres
de lugares que aún no se definen
en la cartografía de sus noches.

Y prosigue su rumbo hacia los vórtices
de las esferas suaves del azar...

Ana Muela Sopeña

.

noreply@blogger.com (Ana Muela Sopeña) — Wed, 14 Dec 2011 16:45:00 +0000

Leonida Lari

UNDE UMBRA DOMNEȘTE

noreply@blogger.com (Ana Muela Sopeña) — Wed, 14 Dec 2011 16:28:00 +0000

*
Leonidei Lari

Fără lumină
în pragul pustietății,
scriind.

A venit clipa marii călătorii,
pentru a simți viața de la începuturi,
în aprinderea ei din nimic.

Avântul te-a dus până într-acolo
unde umbra domnește
și izbutește ușor
să dezvestească ființa, în infinit…

Poem de Ana Muela Sopeña, traducere în română de Andrei Langa

*****

DONDE LA SOMBRA JUEGA SU PAPEL

A Leonida Lari

Sin luz
en el umbral del vacío,
escribiendo.

Ha llegado el momento del gran viaje,
para sentir la vida en sus inicios,
en el deslumbramiento de la nada.

La pasión te llevó hacia el lugar
donde la sombra juega su papel
y consigue sin trabas
la desnudez del ser, en lo infinito...

Ana Muela Sopeña

.

noreply@blogger.com (Ana Muela Sopeña) — Fri, 02 Dec 2011 17:54:00 +0000

"Globul de Cristal"

John William Waterhouse

SUNT FEMEIA ANONIMĂ

noreply@blogger.com (Ana Muela Sopeña) — Fri, 02 Dec 2011 17:48:00 +0000

*
Sunt femeia anonimă
care admiră noaptea mozaicurile
timpului imemorial al stelelor.

Numele meu este doar foc
și ascult în patefonul sferei
sunetele adormite
în îmbrățișarea aurorei.

Poem de Ana Muela Sopeña, traducere în română de Andrei Langa

*****

SOY LA MUJER ANÓNIMA

Soy la mujer anónima
que por las noches mira los mosaicos
del tiempo inmemorial de las estrellas.

Mi nombre es sólo fuego
y escucho en el gramófono del orbe
los sonidos dormidos
en el regazo de la aurora.

Ana Muela Sopeña

noreply@blogger.com (Ana Muela Sopeña) — Sat, 15 Oct 2011 14:55:00 +0000

ALBUM CU FOTOGRAFII

noreply@blogger.com (Ana Muela Sopeña) — Sat, 15 Oct 2011 14:46:00 +0000

*
Pe poteca adormită
pielea ta așteaptă mereu semnalele mele
timp în care dansez goală până a te întâlni.

Ochii mei se delectează cu ochii tăi
și merg în spatele unei cortine
pentru a mă ascunde de buzele tale.

Un anotimp de lumină geme și visează
mâinile mele aflate în umbra ta.

Echinocții somnambule păstrează pupilele tale
în aceste pergamente oculte
ce apar fără panică în vise.

Spuza oceanului
îmi amintește de păsările tale de aramă
și de ascunsele mele mângâieri indecente.

Abdomenul meu îndrăgostit simte amprentele
și respirația ta de ceață
în albumul cu fotografii de culoare sepia.

Degetele-mi alunecă pe chipul tău
pe când un sărut acvatic decide
că senzualitatea-ți e parte din planul meu.

Infinitul conspiră în tăcerea sa
pentru a fi două spirite desculț
în clipocitul apei.

Suspin în afara timpului și observ stelele
ce luminează fără teamă Calea Lactee

Poem de Ana Muela Sopeña, traducere în română de Andrei Langa

*****

ÁLBUM DE FOTOS

En la senda dormida
tu piel aguarda siempre mis señales
mientras danzo desnuda hacia tu encuentro.

Mis ojos se deleitan con tus ojos
y voy detrás de un biombo,
para esconderme de tus labios.

Una estación de luz gime y desea
mis manos en tu sombra.

Equinoccios sonámbulos aprecian tus pupilas
en esos pergaminos escondidos
que aparecen sin pánico en los sueños.

La espuma del océano
me recuerda a tus pájaros de cobre
y a mis caricias lúbricas ocultas.

Mi vientre enamorado detecta tus pisadas
y tu aliento de bruma
en el álbum de fotos color sepia.

Mis dedos se deslizan por tu rostro
mientras un beso acuático decide
que tu lujuria es parte de mi plan.

Lo infinito conspira en el silencio
para ser dos espíritus descalzos
en murmullos de agua.

Suspiro sin el tiempo y observo las estrellas
que alumbran sin temor la Vía Láctea.

Ana Muela Sopeña

.

noreply@blogger.com (Ana Muela Sopeña) — Thu, 22 Sep 2011 17:16:00 +0000

"Flora" de
"Primăvară"
Sandro Botticelli

PROVOCAREA

noreply@blogger.com (Ana Muela Sopeña) — Thu, 22 Sep 2011 17:15:00 +0000

*
Pentru Mercedes Ridocci

Orașele se scufundă în tihnă
cu fumul metaforizat al vieții
care se ridică lent
prin pielea vagă a solstițiilor.

O casă goală aflată în umbră
așteaptă din corpul tău provocarea
rozei perfecte a ungherelor lui.

În privirea visului
locuiește nostalgia unei vederi unice.

Prietenul pierdut se diluează
în respirația trotuarelor.

Orașul dezgolește
orele triste ale unei femei deschise
spre uimirea fertilă
sau către un randevu rapid și brusc.

Poem de Ana Muela Sopeña, traducere în română de Andrei Langa

*****

EL DESAFÍO

A Mercedes Ridocci

Las ciudades se visten de dulzura
con el humo secreto de la vida
que asciende lentamente
por la errática piel de los solsticios.

Una casa vacía en la penumbra
espera de tu cuerpo el desafío
de la rosa perfecta en su rincón.

En los ojos del sueño
habita la nostalgia de una mirada única.

El amante perdido se disuelve
en la respiración de las aceras.

Las ciudades desnudan
las horas melancólicas de una mujer abierta
al asombro más fértil
o al encuentro fugaz, inesperado.

Ana Muela Sopeña

.

noreply@blogger.com (Ana Muela Sopeña) — Fri, 09 Sep 2011 20:01:00 +0000

"Ofelia" 1910

John William Waterhouse

PRIN IARBĂ

noreply@blogger.com (Ana Muela Sopeña) — Fri, 09 Sep 2011 19:46:00 +0000

*

Pentru Andrei Langa

Prin iarbă
furnicile se ascund.
Luna în descreștere.

Poem de Ana Muela Sopeña, traducere în română de Andrei Langa

*****

ENTRE LA HIERBA

A Andrei Langa

Entre la hierba
las hormigas se esconden.
Cuarto menguante.

Ana Muela Sopeña

.

noreply@blogger.com (Ana Muela Sopeña) — Fri, 26 Aug 2011 15:48:00 +0000

Jan Josephsz van Goyen

ÎN ORAŞ

noreply@blogger.com (Ana Muela Sopeña) — Fri, 26 Aug 2011 15:34:00 +0000

*
Pentru Joana Navarro

În oraş
ploaia inundă totul,
chiar şi cărţile tale.

Poem de Ana Muela Sopeña, traducere în română de Elena Liliana Popescu

*****

EN LA CIUDAD

A Joana Navarro

En la ciudad
la lluvia inunda todo,
también tus libros.

Ana Muela Sopeña

.

noreply@blogger.com (Ana Muela Sopeña) — Fri, 26 Aug 2011 15:27:00 +0000

"Calle de París en un día de lluvia" 1877

Gustave Caillebotte

TRISTEŢE A APEI

noreply@blogger.com (Ana Muela Sopeña) — Fri, 26 Aug 2011 15:04:00 +0000

*
Prin ploaie,
privirea uitării.
Tristeţe a apei.
Amintiri ale copilăriei
cu ciubote prin băltoace.

Poem de Ana Muela Sopeña, traducere în română de Elena Liliana Popescu

*****

TRISTEZA DE AGUA

Entre la lluvia,
la mirada de olvido.
Tristeza de agua.
Recuerdos de la infancia
con botas entre charcos.

Ana Muela Sopeña

.

noreply@blogger.com (Ana Muela Sopeña) — Fri, 26 Aug 2011 02:16:00 +0000

"Primăvară" 1894
Sir Lawrence Alma Tadema

DOAR UN HAIKU

noreply@blogger.com (Ana Muela Sopeña) — Fri, 26 Aug 2011 02:07:00 +0000

*
Lui Pere Bessó, aliat întru cuvânt

Doar un haiku
ascuns în nisip.
Versuri de lumină.

Poem de Ana Muela Sopeña, traducere în română de Elena Liliana Popescu

*****

TAN SÓLO UN HAIKU

A Pere Bessó, aliado en la palabra

Tan sólo un haiku
escondido en la arena.
Versos de luz.

Ana Muela Sopeña

.

noreply@blogger.com (Ana Muela Sopeña) — Mon, 08 Aug 2011 15:02:00 +0000

"Ploaie, abur şi viteză" 1844
W. Turner